miercuri, 19 martie 2008

Bestia

Urletul bestiei rupe noaptea in bucati. Din spatele ochilor ei privesc neputincios. Stiu ca ii este foame deoarece stomacul meu arde de durere. O fac sa se tarasca spre marginea orasului, umbra haina a mea, caricatura a ceea ce eram inainte. Foamea ma inebuneste starnindu-mi imaginatia. Ma vad deja plutind in marea de sentimente contradictorii si sange proaspat. Trebuie sa hranesc bestia pana nu se gandeste sa se hraneasca cu mine.
Undeva in spatele meu se aud voci. Fortez bestia sa stea linistita si ma ascund impreuna cu ea in spatele unui zid. E intuneric. Aici ma simt linistit si in siguranta chiar daca ea incearca sa scape din lanturi si sa se hraneasca.
Miros de alcool. Cu siguranta un cersetor beat mort la ora asta. Exact ce ne trebuie. Este complet inconstient de ceea ce urmeaza sa i se intample. Simt mila pentru ametitul care vine pe noua carari fredonand el stie ce melodie prafuita dar dau drumul bestiei. Putin intuneric, cateva imagini fulgeratoare, satisfactie apoi imagini coerente.
Ne spalam impreuna cu sange. Ea e fericita, eu dezgustat. As vrea sa pot vomita. Ma intorc innebunit de fapta mea acasa.
Ma gandesc ca multi nu mi-ar intelege fapta. M-ar considera un monstru, asa cum mult timp m-am considerat si eu. Ei insa nu stiu nimic despre bestie, despre foamea ei pentru carne si nu stiu nimic despre mine si despre foamea mea de sentimente. Cand ne hranim doar asa putem fi pe deplin multumiti, ea devoreaza corpul iar eu sufletul. As vrea sa fie altfel, dar nu exista alta cale.
Ajungem la marginea padurii. Aici este casa noastra de cand a aparut pentru prima data in viata mea in urma cu 2 ani. Ne ascundem de restul lumii. Desi e feroce, ea se teme de oameni.
Prin mirosul de putreziciune umeda al padurii simt parfum de carne curata. Ochii mi se incetosaza. Vrea sa ucida de data asta si nu prentru a se hrani. O va face din placere. Alergam prin padure. Din spatele unui copac uscat o zaresc pe ea. O zeita a luminii, alba ca laptele. Ma ingrozesc cand ma gandesc la ce i se va intampla daca las bestia sa scape. Corpul ei splendid nu merita atingerea noastra.
Ma fortez sa ii rezist. Lanturile se intind. Se intind si se rup. Dumnezeule, e ca si moarta. Putin intuneric, cateva imagini fulgeratoare, satisfactie apoi sufocare. Realizez intr-o clipa ce mi se intampla. Ma inec in gandurile ei, in suferinta ei, in sinuciderea ei.
Bestia se scurge din mine si se taraste in ea. In locul bestiei ramane un cadavru plin de suferinta. Nu va mai temeti de mine, sunt mort acum.

Niciun comentariu: