Casa

Un punct de lumina ma scoate din lumea viselor. Sunt leoarca de sudoare si inima imi bate nebuneste. A fost doar un vis rau, incerc sa ma conving singur. In fata canii de cafea si a fumului inecacios de tigara realitatea zilei de azi incepe sa se contureze imbietor. Azi scap de igrasia din camin si primesc in schimb o garsoniera micuta ce a apartinut defunctei mele matusi, o femeie uscata ce a avut destul suflet bun incat sa ma creasca timp de un an. Copilaria mea a fost presarata cu imagini si nume de rude ce si-au facut obiceiul ciudat de a ma pasa una alteia, dupa ce din momentul in care au murit parintii mei.
Pornesc cu geamantanul meu jerpelit pe strada umeda. Prin cap incep sa mi se perinde amintiri vagi, cetoase chiar, despre locul in care ma duc. Au trecut mai bine de zece ani de atunci. Complexul de apartamente cu doua etaje mi se profileaza in minte, la fel si locul de joaca din spatele sau plin de praf si fericire. Zambesc si grabesc pasul.
Am ajuns. Locul asta imi da fior dintr-o data. E o senzatie trecatoare pe care o alunga gandul la mostenire. Intru in cladirea veche si gri. Iar apare senzatia aia ciudata. Urc incet pana la apartamentul de la primul etaj. Ma gandesc ca locul asta nu mai are nimic din veselia de alta data. Emana acum tristete si aer de vechi.
Deschid usa cu cheia lasata de avocat sub pres. Imi este atat de somn. Fumez o tigara si ma intind pe canapeaua ce mi-a fost pat timp de un an. Adorm aproape instantaneu.
Deschid ochii speriat. Mi s-a parut ca aud voci de copii. Se aude acum doar ploaia pe pervazul ferestrei. Afara e intuneric. Nimeresc din prima intrerupatorul iar un bec slab (acelasi bec slab de cand eram mic, imi trece prin minte) inunda incaperea cu lumina galbena si prafoasa.
Arunc o privire in jur. Nimic nu pare sa se fi clintit de la locul lui in ultimii zece ani. Stiam ca matusa-mea, o vaduva cam scortoasa in felul ei, tinea la lucrurile ei dar nici chiar assa. In afara de iluminat si de radioul vechi casa asta arata ca la 1800 toamna. Eh, asta o sa se schimbe . Deschid radioul ca sa ascult stirile. Mananc niste ramasite de mancare ramase de azidimineata si imi arunc un ochi, plictisit, peste cursuri. Maine e duminica!
Aud niste soapte ciudate. Soapte cunoscute. La inceput nu imi dau seama de unde vin. Caut cu auzul sursa si o gasesc langa radio. Pe semne am adormit cu el deschis. Ma ridic sa-l opresc dar sunetele inceteaza brusc. Zorii inunda cu lumina lor cenusie camera. Imi aprind o tigara si o fumez pana la filtru. Realizez ca sunt al naibii de plictisit. O sa ies un pic. Ma imbrac rapid si ies. E atat de liniste aici de parca nu ar mai trai nimeni. Ma indrept spre locul de joaca. Este imaginea universala a unui loc de joaca dar pentru mine e incarcat de amintiri. Uite! Pe bancuta aia statea statea Danut, baiatul vecinilor de palier. Sarmanul era bolnav de ceva ce ii macina corpul si nu ii permitea intelectului sa depaseasca varsta de 2 ani. Un biet copil chinuit ce si-a gasit sfarsitul inecat cu o jucarie chiar aici pe banca. Imi amintesc de parca ar fi fost ieri. Parintii il lasasera aici ca de obicei fiind ocupati cu munca. Cand vecina ce se ocupa de el a coborat sa il ia la masa a descoperit tragedia.
Ma asez pe banca si parca ma lipesc de ea. Dumnezeule! Ce se intampla? Corpul incepe sa-mi tremure si mii de ace imi strapung tamplele. Doare atata de rau! Totul devine negru si nu imi mai aud nici macar respiratia.
Deodata totul revine solid, palpabil. Ma ridic buimac si constat ca mi-a sangerat rau nasul. La naiba! Ce o mai fi fost si asta? Sunt sleit de foame.
Urc in casa si constat cu stupoare ca am fost plecat doar un sfert de ora. Ma uit in jur caci simt ceva schimbat. Caut cu ochii cascati schimbarea, iar ei imi cad exact langa radio. Jucari cu care s-a inecat Danut! Ce dracu? Asta nu era aici ieri! Sau era? Cum naiba nu am vazut-o? Lumina aia tampia! Asta e!
Ma reped pe scari catre iesire si zbor catre primul magazin. Ma intorc si desurubez becul ala slab de parca mi-ar fi cel mai mare dusman. Trag de el in draci ca sa iasa din lacas. Dar ce cauta jucaria aia aici? Poate nu e aceeasi, poate e alta! O ridic si ma uit la ea. E aceeasi, are urmele de dintisori intiparite pe ea.
Zgomote din celalalt apartament imi distrag atentia. Un barbat tipa iar o femeie plange in hohote. Las jucaria jos si ies pe culoar. Tipetele sunt mult mai clare. Bat in usa vecinilor cu gandul de a calma spiritele. Usa se deschide de la sine. Din capatul opus al holului ma privesc un barbat si o femeie cu ochii inrositi de lacrimi. Femeia ma chiama prin semne. Ma supun chemarii si ma indrept spre ei. Ma impiedic cumva si cad. Simt podeaua cum ma inghite si imagini cu Danut in viata incep sa mi se perinde prin fata ochilor. E mare si inspaimantator. Vrea sa ma ia cu el. Unde? Nu stiu! Urlu cat pot de tare sid eschid ochii. Un batranel, pesemne administratorul caci astia arat toti la fel, se uita la mine mirat. Tac. tac si astept! Ma saluta el primul si imi spune ca a auzit tipete. Ce caut eu aici? Apartamentul asta e gol de ani de zile. Parintii lui Danut nu au mai suportat si au plecat. Ma intreaba cine sunt si ce caut aici. Ii explic ce si cum iar el bufneste in ras. Ma lasa sa ies si trage usa dupa el. Imi recomanda un cei si multa odihna.
Ma intorc in camera ravasit. Ce dracu a mai fost si asta? Aprind lumina dar beculi meu cel nou ii arde filetul ca o lumanare si apoi explodeaza intr-o ploaie de cioburi. Unde naiba l-am lasat pe ala vechi? Ma duc langa radio sa-l caut. Jucaria nu mai e acolo. In spate se aude un sunet vag de picioare tarate.
Ma apuca groaza cand ma intorc. Danut sta pe patul meu in capul oaselor. Deschide larg gura cu dinti mici si ascutiti si scuipa o groaza de cuvinte impleticite si fara sens. nu inteleg decat unul si imi e de ajuns: "Ucigasu-le".
Stavilarele mintii se rup si amintirile incep sa curga. Imi vad propria mana cum indeasa jucaria in gura copilului, aud propriul ras ascutit si rau, simt saliva cum mi se scurge pe maini.
O iau la fuga sa scap. Deschid usa si ies. Aerul rece imi taie avantul. Usa mea este geamul de la balcon. Te-ai razbunat copile, gandesc in timp ce cad si brusc lovesc solul.
Afara incepe sa ninga peste tot.