Cimitir

Sorb incet pe nari aerul linistit al serii. Rezemat, sprijin zidul cimitirului din oraselul meu mic. Am nevoie de liniste si nu cred sa existe loc mai linistit ca asta. Sunt departe de zarva monotona acum, sunt departe de stresul cotidian.
Nu am baut inca, gandesc pipaind sticluta de vodka din buzunarul hainei, asta e pentru mai incolo.
Intru pe poarta din fata flancata de doua clopotnite. Cerul luminos de mai devreme se inroseste si peste copaci vad soarele ce vrea sa apuna.
Trec linistit printre crucile de la intrare, alea vechi din marmura neagra, si ma indrept spre cele mai noi, ale celor ce i-am cunoscut. Aici imi fac o cruce, aici sarut o alta si parca ma simt mai bine. Cu mortii e altfel, ei nu iti cer nimic.
Ce repede trece timpul aici!Ma indrept spre monumentul eroilor, eroi ai unei natii pe care nu de mult am tras-o in piept, tara "pretina" de altfel.
Ma asez acolo si prind curaj. Asa ca ma avant cu toata forta in ... sticla cu vodka. Beau prima jumatate cu inghitituri mari de parca as fi dupa o zi de plaja si mi-as racori gatul cu apa rece. E mai bine acum! Universul mi se deschide. Stau intins pe spate, privesc stelele si ascult linistea. Totul e calm.
Aud un caine cum urla pe undeva. Cred ca e ala negru de care m-am speriat ca prostu' data trecuta. Am auzit de la niste prieteni, care obisnuiesc sa frecventeze ca si mine cimitirul pe timpul noptii, ca dulaul e nelipsit in zona. Nu da din coada si nici nu maraie pe nimeni, nu mananca orice i-ai ad si daca te apropii de el o ia la fuga de rupe pamantul. Nu stiu cum naiba dar am dat nas in nas cu el. S-a uitat la mine cu niste ochi plansi si a trecut mai departe.
Un vanticel incepe sa adie. Poate ca-s un pic prea beat fiindca mi se pare ca un singur copac isi misca frunzele iar cei din jurul lui sunt inghetati. Ce aiurea si ce misto in acelasi moment. De asta vin aici. Intunericul joaca intotdeauna feste reusite cand il ajuti cu alcool.
Aud pana si voci. Nu! E doar una, de femeie. Ma ridic si ma uit in jur. Prind cu coltul ochiului o miscare, ceva alb in stanga mea. Ma uit atent. Nimic! Ce naiba? Din nou! De data asta in dreapta. Vantuletul ala de mai devreme inceteaza brusc.
Cad in fund. O femeie imbracata in alb sta intre mine si poarta. Sta acolo si ma priveste trista. Misca din buze de parca ar vrea sa spuna ceva dar nu aud nimic. Ma intorc cu spatele la ea, caci nu o mai pot privi, dar ceva ma ridica de par in picioare si ma intoarce. E langa mine, imbracata in rochie de mireasa, vad acum, iar obrajii ii sun brazdati de paraie de lacrimi.
Nu stiu ce sa fac. Sunt fata in fata cu ea si nu stiu ce sa fac! Ce o cauta la ora asta aici? Intinde o mana spre fata mea dar o opresc apucand-o de incheietura. Ii simt raceala cadaverica.
Asteapta ceva de la mine. Ma priveste cu ochii tristi si stiu sigur ca imi cere ceva, ceva ce vine fara voia mea. Ma indragostesc instantaneu de ea, de chipul ei, de trupul ei, de sufletul ei, de tot ce inseamna ansamblul asta. Gasesc in femeia asta tot ce am cautat aici.
Imi scapa un "te iubesc" de pe buze. Mi se topesc picioarele si cad. Adorm sau lesin!
Treptat incep sa-mi revina simturile. A fost o noapte grea. De schid ochii. La doi pasi de mine zace mort cainele negru.